spune-i adevarul

iese din bar derutat, in mana tine un telefon, o brigheta si o tigara.
se aseaza pe scari, se uita la oamenii care trec prin fata lui…
tacere, lipsesc chipurile de pe fetele oamenilor, nici un semn de “e bine ce faci, fa-o in continuare”
isi aprinde tigara, trage un fum, trage doua, trage trei
lesina, se loveste cu capul de asfalt
se trezeste tusind, elimina fumul pe care-l tinea de mai bine de 2 minute in plamani
mai cere o tigara, se aseaza la loc.
cu lacrimi care se citesc doar din cuvinte formeaza un numar de telefon si zice “alo?!”

de partea cealalta a telefonului se aude o voce de fata, putin speriata probabil de numarul pe care-l citeste pe ecranul telefonului.
074…iar ma suna asta?
nu sta sa se gandeasca, pentru ca greu recunoscand, si ea doreste sa-l asculte.

fricos din fire, ii vorbeste repede, citesc pe chipul lui ca n-a mai sunat-o de ceva vreme. de bucurie, sau poate de apasarea care-l chinuie, uita firul convorbirii, si o intreaba doar daca-i este bine, nici nu vroia sa stie multe, doar ce mai face ea.

baiatule, daca ai sa citesti randurile astea ai sa intelegi. am tras cu urechea la conversatia voastra, sunteti amandoi niste dobitoci, puteai s-astepti sa te sune, ce vrei sa-i demonstrezi atunci cand te incapatanezi? daca iti este dor de ea spune-i n-o mai minti ca vrei sa aflii mai multe despre facultatea ei, spune-i ca ai nevoie doar de prezenta ei, nu-i mai vinde gogosi. nu pot sa cred ca te complici atata scriindu-i zilnic scrisori pe care nu i le trimiti, de ce i le mai scrii?
spune-i intr-o zi ca vrei s-o vezi, n-ar avea de ce sa te refuze…

merge pe strada, cu fruntea inainte ca asa trebuie sa mearga un tanar, in mana tine un pachet de scrisori pe care vrea sa i le dea fetei, incearca sa-si ascunda frica sub un sacou negru, doar nodul de la cravata-l da de gol. se aseaza pe o banca si o asteapta.

ea intarzie, terminase de predat un eseu la materia la care are restanta. merge linistita, spre usa de la intrare, ocoleste cladirea cu multe colturi, si masele de oameni, coboara la metrou, traverseaza pasajul, urca la parc, tot drumul mergea linistita, stia ca are sa-l vada sa-i vorbeasca despre facultatea la care si el vrea sa intre. cum il vede inima incepe sa-i bata mai tare, isi aminteste de toata povestea lor, si de felul in care si-au promis ca n-or sa uite ce-a fost intre ei, de felul in care s-au rugat reciproc sa nu se mai caute. se gandeste sa-i faca o surpriza, dar genunchii nu i se mai miscau, picioarele amortindu-i fata se impiedica de ultima treapta.

cum vede ca din pasaj iese fata pe care o cauta de mai multe zile, impietreste, inima incepe sa-i bata mai tare, gandurile despre scrisori, despre conversatia pe care trebuiau s-o poarte fug catre alte locuri, isi aminteste de povestea lor, de felul in care s-au rugat ca n-or sa se mai caute si de felul in care si-au promis ca n-or sa uite. lasa hartiile pe banca, alearga spre ea, de bucurie, sau stia ca urmeaza sa se impiedice, sau fuge de frica pe care a uitat-o pe banca, hartiile pe care si-a scris fiecare amintire, sau gand frumos pe care-l are despre ea. dar si el se impiedica.

ridicandu-se amandoi, se uita unul la celalalt si incep sa rada, o ia de mana si pornesc la drum mai departe…

http://www.youtube.com/watch?v=1WGsjTzHLWA