painkillerless

eu mi-am construit cutia de pus pe cap…nu mai vreau chestii dinafara, nu mai vreau sa stiu de nimeni o perioada, vreau sa comunic dar nu mai vreau sa fac parte din ceva….nu stiu sa ma explic, stau doar in cei 4 pereti ai vietii mele, interactionand cu x cu y, dar eu sunt cu peretii dupa mine…nu stiu ce am, frica, sau plm…dar nu ma simt bine o perioada
e o reactie de ura, de incapabilitate, ma simt handicapat
in fine nu sunt nici eu niciodata deschis indeajuns incat sa-ti spun ca nu simt nimic momentan fata de nimeni, nu simt nimic fata de tigara, fata de laba, fata de o lovitura de masina, nu ma bucura nimic, nu ma intristeaza nimic, e ceva cu mine acum…
ma doare
i need help, and i only get that somehow from me…but i’m losing it now
starile astea mi le controlez cumva, imi pot gasi calmul intr-o zi ploioasa, pot sa simt ceva bun care sa ma faca sa ma simt mai bine, pot sa fac ceva orice care sa-mi schimbe starea de rau, dar acum nu mai pot face asta…nu mai am “painkillers”
si ma dor toate…e ca o lupta intre sufletul meu si corp, sau intre ceva si sufletul meu…
simt o durere undeva mai sus de buric si mai jos de stern, aproape de stern…si stiu ca nu-i fizica durerea
e ca ceva ce iese din mine mai mult, si iese prin mine
incerc asta dar iti zic ca nu-i atac de panica…
im killing people in my mind…imi dau restart la sistemul emotional

m-am gandit cum ar fi daca oamenii chiar ar muri…si mie un pic mai bine, inca nu-s useless
inca nu pot pune cate un punct pe capul fiecaruia
mi-ar fi nasol daca ei ar muri, fiindca eu fac parte din ei

asta cere mult timp, toata povestea mea…