Angoasa

E cald…atat de cald, cald ca atunci cand asfaltul se topeste, cald incat camasa
nu mai flutura, cald de nu vrei sa mai faci nimic. Am urcat in autobuz, spre
scoala. Nu i-am lasat locul celui ce i se cuvinea, omului trecut de varsta mea
fiindca era foarte voluminos…m-am gandit ca astfel il ajut sa mai arda un pic din
calorii…nu stii niciodata cand muschiul inimii poate plesni pe o caldura ca asta.
M-am ridicat de pe scaun cand l-am vazut pe omul asta. Omul care merge in
dureri. Parea foarte batran, mai batran decat celalalt si mult mai chinuit. Era
imbracat decent, si purta un baston. Un batran se uita la mine ca si cand m-ar fi
recunoscut de undeva. Purta mustata si cioc, o jacheta de piele, blugi, si el la
randul lui era mai lenes de-un picior. Se uita la mine direct, ca si cand as fi fost
nepotul lui, sau ca as aduce cu figura fiului lui…Am coborat din autobuz, asta era
autobuzul vietii, urmatoare statie, varsta de 21 de ani…