camasa verde reprezinta sufletul

e zgomot si nu ne putem auzi. se lucreaza de cateva zile la terasa. conversatia nu poate curge usor iar eu nu pot auzi ce se vorbeste la masa alaturata. vin de foarte mult timp pe aici de mai putine ori plec. cu grupul asta am jucat sah intr-o zi. la masa lor se vad cateva pahare golite, altele de-abia umplute, tabla de sah si nelipsitele pachete de tigari.
are o camasa verde dar o tine pe scaun, este imbracata intr-un maieu gri cu un imprimeu, sta de parca mintea ei nu ar fi pe pamant in momentul asta sau de parca ar fi prea mult aici si nu ar mai avea loc sa iasa ca sa poata sa comunice. pustiul de la masa o intreaba ce se intampla cu universul ei iar ea raspunde sec ca si cand ar fi obosita. insista sa afle ce-i face atata rau si de ce nu este intocmai cum era inainte iar ea intr-un final ii spune ca s-a hotarat sa fuga. acum e prea obosita ca sa poata ajunge la un calm prin care sa poata vorbi. nu mai poate sta mult, trebuie sa ajunga sa se odihneasca. isi ia geanta dar uita camasa. cei de la masa striga dupa ea ca si-a uitat camasa verde. camasa in care azi i se vede cel mai bine sufletul pentru ca si ea ca si ceilalti de la masa, se ascunde sub mii de straruri la fel cum fac cepele. se intoarce sa-si ia camasa si o imbraca. acum pleaca cu pas apasat si rapid. astazi nu a fost ziua ei cea mai buna si probabil ca nici saptamana ei nu va fi.

2 Responses to “camasa verde reprezinta sufletul”

  1. şi poate că era prea atentă să ascultă discuţiile de prin vecini, considera că sinuciderile misterioase şi criminalii în serie sunt subiecte palpitante, şi-a făcut şi planul în minte.
    va merge, va lua cuţitul de bucătărie, îl va înfige într-un necunoscut, şi îi va pune femurul la colecţie, nu trebuie uitat niciodată femurul.
    cămaşa verde, pătata pe dinăuntru de sângele foştilor amanţi, o lăsase unuia din colecţionarii înrăiţi şi grei de cap, dar dacă nu se prind, a hotărât să i-o dea unui flămând de pe strada teilor, pe care îl necăjeşte de fiecare dată.
    cu mintea mai limpede ca niciodată, pregătită, cu universul ăla ciobit de alţii reclădit din cărămizi solide, au năpădit-o ideile, cum ar fi să se schimbe de caracter cum îţi schimbi tu hainele primăvara, a hotărât că n fiecare zi va fi alta, iar tu nu te vei plictisi admirând-o.

Leave a comment