Iepurasul in gradina reflectarii

A fost o data ca niciodata un iepure care se plimba prin gradina reflectarii. In drum spre morcovii bucuriei in cale-i iesi un gand. Gandul ii zice – iepurasule, ca sa treci de mine trebuie sa schimbi ceva, prezentul nu-l poti schimba niciodata, doar trecutul sau viitorul si ca sa faci asta trebuie sa reflectezi!
Iepurasul reflecta o noapte si ajunse la concluzia ca-i este tare dor de iepurita acum cand e departe, realiza ca pentru el morcovii nu sunt fericirea. Ajuns in fata gandului ii zice acestuia – tu gand ce-mi stai in drum am hotarat sa schimb trecutul prin viitor, da-mi drumul sa trec iar trecutul va fi un viitor al bucuriei. Auzind formula aceasta gandul disparu. Iepurasul ajuns in fata morcovilor se gandi din nou, iar gandul ii iesi ca o reflectare a iepuritei lui – lasa morcovii ca ei nu egaleaza bucuria pe care mi-o dai tu.
Iepurasul pastra gandul si se intoarse spre asteptarea iepuritei cu mai mult dor.

concluzia: nu-ti pune scopuri sau asteptari, nu incerca sa falsifici sau sa ascunzi in gesturi ceea ce simti, nu te gandi prea mult, asteapta ca nu-i mult
(in completare de catre voi)

Uratul si frumosul

Uratul.
Nu sunt defect dar tratez totul cu superficialitate, perfectionismul meu e conturul hazarduos al unei suprafete neclare. La altitudinea la care am ajuns, fac riduri in caderea libera. Nu-mi mai e frica de impact, de atatea ori n-am imbatranit mai mult ca acum. Imperfectul este doar suferinta, nu gasesc simetrie in nicio alta stare si poate nici aici. Ma intristez in nimicuri ale propriului ego, in lipsa conflictelor totul cade. Lipsa aduce un pachet de timpi ce se masoara in intrebari. Intrebarile nu au contur, ma concentrez si fierb in mine provocari sub forma de intrebare. Nu gasesc bine in interior.

Frumosul.
Calmul meu vine in proportii mici, dintr-un singur drog in stare gazoasa mirosul. Mirosul carnii ei ma ajuta sa ma linistesc. Simtul tactil ma pune in echilibru si simt un intreg atunci cand pun capul pe pieptul ei. Vocea mea ajunge la apogeu, atunci cand suntem impreuna devin convingator. Cand ma uit atent la ea si ea se uita atenta la mine ajung sa inteleg ce e frumosul. Gustul cel mai calm este ascuns in buzele ei.

Cand sunt intins pe pat, si stau in bratele ei ma simt protejat de intrebari.

camasa verde reprezinta sufletul

e zgomot si nu ne putem auzi. se lucreaza de cateva zile la terasa. conversatia nu poate curge usor iar eu nu pot auzi ce se vorbeste la masa alaturata. vin de foarte mult timp pe aici de mai putine ori plec. cu grupul asta am jucat sah intr-o zi. la masa lor se vad cateva pahare golite, altele de-abia umplute, tabla de sah si nelipsitele pachete de tigari.
are o camasa verde dar o tine pe scaun, este imbracata intr-un maieu gri cu un imprimeu, sta de parca mintea ei nu ar fi pe pamant in momentul asta sau de parca ar fi prea mult aici si nu ar mai avea loc sa iasa ca sa poata sa comunice. pustiul de la masa o intreaba ce se intampla cu universul ei iar ea raspunde sec ca si cand ar fi obosita. insista sa afle ce-i face atata rau si de ce nu este intocmai cum era inainte iar ea intr-un final ii spune ca s-a hotarat sa fuga. acum e prea obosita ca sa poata ajunge la un calm prin care sa poata vorbi. nu mai poate sta mult, trebuie sa ajunga sa se odihneasca. isi ia geanta dar uita camasa. cei de la masa striga dupa ea ca si-a uitat camasa verde. camasa in care azi i se vede cel mai bine sufletul pentru ca si ea ca si ceilalti de la masa, se ascunde sub mii de straruri la fel cum fac cepele. se intoarce sa-si ia camasa si o imbraca. acum pleaca cu pas apasat si rapid. astazi nu a fost ziua ei cea mai buna si probabil ca nici saptamana ei nu va fi.

Sa nu-ti fie frica de intuneric..

Sa nu-ti fie frica de intuneric cand ai pantofi noi.

I. Statia
statia nu era prea plina la ora aia, puteai sa numeri pe degete oamenii care misunau in stanga si in dreapta, doar intunericul statea nemiscat. era intunericul pur, de dupa lasarea soarelui, iar ceasul arata mai mult de ora 12 seara…

doi oameni vorbeau, unul vorbea mai mult.

pe asta-l stiu ma, il stiu, ce masina are?(se pleaca in fata) are mazda 3, il stiu ma, e prieten cu mine, si-a luat mazda 3.
uite-l si pe asta, are faruri cu halogen, din alea sunt, poai ce ma doare capul de la farirule lui, sunt cele mai tari faruri, de asta se vad asa, mai exista si pe heliu, dar alea’s mai rare

—

l-am mai vazut pe undeva, are figura aia de om boem, parul carliontat, barba, poarta o camasa gri descheiata la 2 nasturi. ultima oara l-am vazut la terasa. canta “casuta noastra” ca sa-si poata cumpara o bere, dar pare domn…un domn ce doarme pe strada

—

un domn boem intervine.

pustiule, te pricepi la chimie?…te pricepi la chimie pustiule?

asa si asa, nu mi-a placut atat de mult (in tot acest timp se uita dupa masini si “recunostea” soferii)

—

femeia asta pare tarfa, o tarfa batrana, stilata, foarte slaba, cu parul albit din timp, dar vopsita in blond. are picioarele mai slabe decat 2-3 degete de ale mele, mersul foarte apasat sta dreapta. poarta o fusta scurta, colanti si o bluza mulata, ruj pe buze si pe dinti iar ochii facuti peste masura cu fard.

—

nu te supara ai o tigara?

nu mai am, asta e ultima…(avea pachetul aproape plin…inca se mai uita la masini)

II. Autobuzul

m-am rugat sa nu urce, dar toti, pustiul si prietena lui, domnul boem, tarfa blonda, au urcat in autobuz. m-am asezat pe un scaun pentru ca autobuzul era aproape gol, doar doua fete care vorbeau, un batran care se uita pe geam si soferul..

conversatia continua.

ma pe asta-l stiu, il cunosc pe sofer, ia uite ma s-a angajat la ratb. a lucrat la taxiuri o perioada iar acum este sofer pe autobuz, ma duc sa-l salut cand cobor, trebuie sa ma recunoasca, uite, de asta ne-a deschis usa (prietena lui n-a schitat niciun gest in tot acest timp)

—

omul asta cu par alb, si-a cumparat recent o pereche de pantofi, ii tine in cutie, pot spune ca si-a facut cadou de ziua lui dar nu-l cunosc. se uita speriat in stanga si in dreapta, nu-i vine sa creada ca ajunge tarziu acasa la varsta de 80 si ceva de ani, se incalta cu pantofii pentru prima oara, si cine stie, poate si pentru ultima oara. observ ca-l doare in picior. nu schiteaza niciun gest ci doar miroase a frica, ii este frica de noapte, de intuneric, de oamenii din autobuz, de sofer, de cei doi care vorbesc, de mine…

i played the fool.

dark…it’s darkness, night all around…the city’s lights are the only path home. how did you end up here, these streets, you don’t know them, where did they came from and where did you came from?where did i came from?…and it’s dark, the only way home is straight ahead, where does that way go?

they told me to wait here, they’ll come…they’re always coming, it’s late, i have to go, i promised to wait for them but it’s passed the waiting time, no time to wait, what should i do.
i picked up the phone and called them, i always hear a voice, but now’s just “wrong person” or “the number you have dialed is busy at the moment, please call back later” how late, how late to call them…when will we meet?

i’m usually invisible, i have a name, i have a corpse i usually walk on, but i’m not here…you said it’s ok to do it, and i was doing it, but now they left me here, there’s nothing left to choose, where should i go, who should i be?

then the question pops into my mind, who am i? i have a name or had a name, i had a corpse walking just for me…am i dead? where did they go?

Angoasa

E cald…atat de cald, cald ca atunci cand asfaltul se topeste, cald incat camasa
nu mai flutura, cald de nu vrei sa mai faci nimic. Am urcat in autobuz, spre
scoala. Nu i-am lasat locul celui ce i se cuvinea, omului trecut de varsta mea
fiindca era foarte voluminos…m-am gandit ca astfel il ajut sa mai arda un pic din
calorii…nu stii niciodata cand muschiul inimii poate plesni pe o caldura ca asta.
M-am ridicat de pe scaun cand l-am vazut pe omul asta. Omul care merge in
dureri. Parea foarte batran, mai batran decat celalalt si mult mai chinuit. Era
imbracat decent, si purta un baston. Un batran se uita la mine ca si cand m-ar fi
recunoscut de undeva. Purta mustata si cioc, o jacheta de piele, blugi, si el la
randul lui era mai lenes de-un picior. Se uita la mine direct, ca si cand as fi fost
nepotul lui, sau ca as aduce cu figura fiului lui…Am coborat din autobuz, asta era
autobuzul vietii, urmatoare statie, varsta de 21 de ani…

balarii despre durerea mea de cap.

nu pot gandi clar din cauza tunetelor care lovesc in masa de 10 ori mai tare ca de obicei. timpanele duduie puternic. toba mare nici aia nu ar putea scoate sunete mai tari ca cele care-mi intra in urechi, nu stau decat la o masa cu 7 indivizi, printre care ma numar si eu. incerc sa-mi impun o stare mai buna decat cea provocata de durerea de cap dar gandurile-mi razvratesc perceptiile iar conversatia degenereaza in fraze scurte deobicei neimportante dar de o intensitate oarecum marita. orice compliment da intr-o insulta.

culoarea becului e mai patrunzatoare ca de obicei, iar migrena ma apasa din ce in ce mai tare. migrena sau tensiune?…stiu ca am avut intr-o perioada probleme cu tensiunea dar nu-mi dau seama cum de s-au reactivat.

“nu gandi ca si-asa gandesti degeaba, mai bine bea niste bere”..si asa gandesc degeaba daca stau sa ma gandesc. gandurile vin, zboara, se bat cap in cap, iar gandurile gandesc independent.

gandul cel mai puternic il am din cauza asteptarii unui alt gand mai bun, ma gandesc ca mi-e frica de examenele viitoare, bacalaureat ori admitere, de oricare loc de munca mi-as gasi, as vrea o masina, sa-mi iau o garsoniera, sa-i mai vorbesc o data. sa-mi schimb gandurile bolnave cu altele noi, sa am rabdare sa nu mai judec oamenii pentru ca defapt ma judec pe mine.
numai pe ei ii ranesc, iar ei nu-si dau seama decat de durere nu ca-mi pasa de problemele pe care nu si le pot rezolva. cutitele mele au un tais bun, nu intra in carne decat daca nu-ti dai seama de intentia loviturii.
imi cer scuze de jignirile adresate grupului de fosti necunoscuti, noi-prieteni de stat la palavre.

second time losing control

i’ve killed myself a few times before, and i’ll kill once more…it’s late, so late. the clock says something a.m. in the morning and i’m here thinking of what i’ve done…it’s time to kill, it’s time to kill, it’s time to kill, a voice is yelling in my head. it’s time to kill yourself once more for you have failed.
we’ll give you another life, one brand new, try not to fail again. you’ve lost your time, your words, your laughter, you have to die to be reborn, the birth of man who lost his time…

feelin’ touchy

smoking my last cig from the last pack drinking my coffee black with saccharine. playing rentz, hating the sun, listening to sopor aeternus. didn’t sleep quite well, had a good night, a good walk, a good talk. not in the perfect place but with the perfect she…good mint hookah, bad tasting ice cream. i smiles and hates the sun.

http://www.youtube.com/watch?v=XwsJlUdklmk

o alta fata

un alt gust, forma ei este la fel dar textura un pic schimbata, miroase foarte puternic a primavara. e dulce, spre deosebire de alte dimineti acum contine indulcitor si pot ghici ca-i zahar. culoarea nu difera prea mult dar densitatea e mai scazuta. imi pot da seama acum ca beau o cana cu ceai. ibricul a dat in foc iar pe aragaz nu vad urme de zat de cafea.

spune sa pun putin lapte ca sa-i schimb si mai mult gustul.

deschid ochii inchisi parca de ceva timp, timp in care nu am realizat ca nu sunt acasa. vad un alt pat, perdelele sunt noi.
usa este deschisa. se aud pasi, pasi care se apropie, pasi de picioare mici care apasa incet.

ti-am facut si cafea si ceai, nu stiu ce bei dimineata. plantele sunt alese de mine…iti place?

aprind o tigara, ma uit iar in cana goala de ceai.
da, ii raspund…